Hemoroizii externi

Hemoroizii externi sunt o categorie aparte a bolii hemoroidale. Practic, acest tip de hemoroizi sunt cei mai putin gravi si cei mai usor de tratat, dar, din pacate, provoaca si cele mai mari probleme pacientilor care au fost diagnosticati cu ei. Astfel, pozitionarea lor, la exteriorul canalului rectal, este cea care implica si un mai bun acces la ei de catre personalul medical care ii poate drena sau elimina complet, dar si aparitia unor dureri foarte intense atunci cand pacientul se afla in pozitie sezanda sau cand acesta presteaza orice fel de activitate fizica intensa.

            De cele mai multe ori, hemoroizii externi sunt printre cele mai usor de diagnosticat probleme de sanatate. Motivul este evident: ei se prezinta ca o serie de inflamatii intens colorate, variind intre rosu purpuriu si negru, dispusi aproape circular in jurul anusului. Au o consistenta tare si o suprafata lucioasa. De asemenea, pacientul simte o durere intensa atunci cand hemoroizii sunt palpati. Practic, diagnosticul se pune de la sine. Si, totusi, exista si aici cateva exceptii. Printre cele mai notabile se afla diagnosticarea hemoroizilor externi inainte de stadiul relativ avansat al bolii, precum cel descris mai sus. In general, primul simptom si cel care convinge pacientul sa mearga la medic este durerea la defecatie. Dar hemoroizii externi exista in acel loc cu mult inainte ca pacientul sa simta durere. Astfel, un medic vigilent poate sa observe, la un control vizual al zonei in cauza, ca o portiune din zona perianala a devenit mai alba decat in mod obisnuit. Dupa o perioada de timp, partea alba se restrange si se cumuleaza de-a lungul venelor anorectale, pentru ca, ulterior, sa apara mici inflamatii de forma circulara, dar care isi pastreaza culoarea alba si care nu dor. De ce este important ca hemoroizii sa fie diagnosticati cat mai devreme? Raspunsul este simplu: cu ajutorul tratamentului adecvat, pacientul poate evita aparitia unei crize hemoroidale, fapt care nu poate sa fie decat benefic.

            Cum evolueaza o criza hemoroidala in cazul hemoroizilor externi? In mod cert, diferit de cea indusa de inflamarea hemoroizilor interni. In primul rand, pentru ca pacientul sa poata fi considerat ca aflandu-se in criza hemoroidala, hemoroidul extern trebuie sa se fi fisurat. Observati ca aici nu se vorbeste despre durerea hemoroidala, intensa de altfel, ci de sangerare. In cazul hemoroizilor interni, sangerarea este ultimul simptom aparut in criza, nu primul. Un al doilea simptom al crizei hemoroizilor externi este senzatia de mancarime. O data cu ruperea peretilor venelor anorectale externe, se elibereaza si o substanta de origine mucoida, care provoaca iritarea zonei imediat vecine, inducand senzatia de mancarime. In acest moment, pacientul trebuie sa mearga la medicul curant, pentru ca hemoroidul extern sa fie eliminat si zona perianala sa fie curatata. Daca simptomele sunt ignorate, hemoroidul se poate infecta, iar infectia este, de cele mai multe ori, foarte grava pentru ca agentul patogen patrunde direct in circulatia sangvina. Sa nu uitam ca venele anorectale conduc la vena porta, iar vena porta va permite accesul patogenului in intregul corp.

            Terapia antihemoroidala in cazul hemoroizilor externi este impartita in doua categorii: terapia chirurgicala si terapia nechirurgicala. Terapia chirurgicala implica cauterizarea venei anorectale inflamate si eliminarea ei completa. De obicei, operatia dureaza aproximativ jumatate de ora, iar pacientul nu trebuie sa fie anesteziat total, ceea ce o face indicata si pentru pacientii care sunt cardiaci si carora le este interzisa anestezia totala. Recuperarea nu tine mai mult de patru sau cinci zile, ulterior pacientul putand sa isi reia activitatea sa obisnuita. In cazul terapiei nechirurgicala, ea sustine utilizarea unei medicatii complementare, de tipul cremelor, unguentelor si lotiunilor, pentru a ameliora simptomele pacientului in perioadele dintre crizele hemoroidale. Astfel, medicul va prescrie analgezice, antibacteriene, cicatrizante si antihemoragice, aplicate de doua sau de trei ori pe zi.