Exercitii Kegel pentru hemoroizi

In ultimii douazeci de ani, au fost dezvoltate o serie de terapii alternative pentru tratamentul unei palete foarte largi de boli, printre care se afla si boala hemoroidala. Practic, pacientii au inceput sa refuze metodele de tratament clasice, care implicau o administrare permanenta a unor medicamente, precum si interventii chirurgicale dureroase. Astfel, medicii au fost nevoiti sa caute alternative terapeutice. Unde le-au gasit? In vechile practici medicale, pe care medicina clasica a incercat sa le elimine si le-a numit superstitioase. Printre acestea se numara tratamentul cu diverse infuzii de plante cu proprietati antihemoragice, analgezice si antiinflamatoare, dar si exercitii fizice corespunzatoare. In cazul bolii hemoroidale, cele mai utile exercitii fizice, mai ales pentru persoanele supraponderale, care au dificultati de miscare, dar si pentru femeile insarcinate, carora nu li se permit anumite miscari, sunt exercitiile  Kegel.

Pentru cei care au auzit de exercitiile Kegel, introducerea lor in terapia antihemoroidala ar putea parea cel putin ciudata. Motivul pentru aceasta impresie va deveni clar in momentul in care pacientul va cunoaste definitia si utilizare initiala a exercitiilor Kegel. Astfel, cartile de medicina spun ca exercitiile Kegel sunt o serie de miscari repetitive, destinate intaririi muschilor carora li se adreseaza, mai precis muschilor pelvieni. Scopul initial al acestui tip de exercitii era acela de a controla incontinenta urinara a femeilor trecute de perioada menopauzei. Ulterior, s-a demonstrat ca, datorita unui control si a unei tonicitati ridicate a muschilor vaginali si coccidieni, exercitiile Kegel imbunatatesc substantial viata sexuala a femeii in cauza. Dupa ce ele au fost recomandate si barbatilor cu disfunctii erectile, s-a demonstrat ca miscarile respective functioneaza pe orice fel de muschi pelvieni, nu doar pe cei ai femeilor.

In mod evident, trebuie inteles cum s-a ajuns de la ameliorarea problemelor de incontinenta urinara si imbunatatire a vietii sexuale la tratarea hemoroizilor. Pasul este simplu: muschii vaginali sunt legati de muschii perineului, membrana care se gaseste situata intre vagin si anus. Miscarea care provine din zona vaginului se transmite prin muschii perineului catre muschii canalului rectal, care intra, astfel, in aria de actiune a exercitiilor Kegel. O data cu contractarea si relaxarea constanta a muschilor canalului rectal, se imbunatateste circulatia de la nivelul canalului rectal, precum si rezistenta muschilor la agresiuni din exteriorul corpului sau din interiorul corpului.
Exercitiile Kegel sunt foarte populare, deoarece sunt disponibile si recomdate foarte multor clase de pacienti, cum sunt femeile insarcinate, femeile lauze, femeile si barbatii de orice varsta, cu probleme de incontinenta urinara, femeilor insarcinate care sufera de hemoroizi inflamati netratabili, barbatilor cu probleme de prostata, persoanelor care doresc sa isi imbunatateasca viata sexuala si persoanelor a caror slujba implica ridicarea de greutati. Etapele unui exercitiu Kegel reusit sunt:

• Golirea vezicii urinare: este esentiala, deoarece miscarile efectuate vor implica si muschii aflati in zona tractului urinar inferior. Daca vezica urinara este plina, pacientul va suferi de dureri intense si, in unele cazuri, de incontinenta urinara. De asemenea, golirea vezicii urinare conduce la o relaxare completa a persoanei in cauza, ceea ce este indicat pentru inceperea unor exercitii musculare.
• Exercitii in pozitia intins pe spate: se recomanda incepatorilor, pentru a evita incordarea muschilor fesieri si a muschilor coapsei. Practic, se incepe cu o incordare a muschilor genitali, incordare care se transmite, incet si in mod voit, catre zona rectala, trecand prin zona perineului. Apoi, exercitiul se reia in sens invers. Se incearca mentinerea starii de incordare completa timp de zece secunde, apoi se relaxeaza intrega musculatura pentru inca zece secunde.
• Exercitii in pozitia sezut: recomandate mai ales persoanelor care nu sunt sigure ca pot identifica muschii pelvieni. In aceasta pozitie, se pot incorda cu selectivitate muschii vaginali si muschii aflati la baza penisului. De obicei, se prefera ca pacientii sa exerzese in pozitie sezut timp de cateva saptamani, pentru a putea controla in mod voit acesti muschi si apoi sa treaca la exercitii mai dificile.
• Exercitii in picioare: reprezinta cea mai avansata etapa a exercitiilor Kegel, fiind recomandata doar persoanelor care au efectuat exercitii Kegel in pozitie intins pe spate timp de cateva luni. In picioare, corpul are tendinta de a flexa muschii striati lungi, ai picioarelor si pe cei din zona lombara atunci cand pacientul se incordeaza. Daca acesta stie cum sa activeze flexarea muschilor pelvieni, exercitii Kegel executate din aceasta pozitie sunt cele mai eficiente.

Leacuri babesti pentru hemoroizi

Boala hemoroidala este o afectiune foarte comuna a sistemului digestiv inferior, afectiune ce a fost mentionata, pentru prima data, acum mai bine de trei milenii, in tratatele de medicina din zona Egiptului. Prin urmare, putem sa spunem ca exista, cu siguranta, o serie de leacuri babesti pentru hemoroizi, dezvoltate si puse la incercare de-a lungul secolelor. Unele dintre ele s-au dovedit a fi doar aparent utile in tratamentul antihemoroidal, pe cand altele au stat la baza formularii unor medicamente impotriva hemoroizilor.

            Printre cele mai cunoscute si folositoare leacuri babesti pentru hemoroizi se numara:

• Scoarta de stejar: stejarul este un antihemoragic si un cicatrizant faimos in lumea vegetala. De cele mai multe ori, oamenii considera ca principiile active se afla la nivelul frunzelor de stejar, dar adevarul este ca ele se gasesc, in cantitatea cea mai mare, la nivelul scoartei de stejar. Din pacate, pentru a fi cu adevarat utila in tratamentul antihemoroidal, scoarta de stejar trebuie culeasa la un anumit moment in dezvoltarea arborelui: cu doua saptamani inainte de aparitia frunzelor. Daca scoarta este culeasa dupa aparitia frunzelor, ea nu mai prezinta aceiasi cantitate de principii active si nu mai poate ajuta la oprirea sangerii si inchiderea ranilor provocate de inflamarea venelor anorectale. De asemenea, trebuie stiut si ca scoarta de stejar se utilizeaza doar sub forma de infuzie. Astfel, infuzia trebuie preparata din o suta de grame de scoarta de stejar, adusa la fierbere intr-un litru de apa. Lichidul se raceste pana la temperatura camerei si se aplica pe zona afectata cu ajutorul unor comprese din tifon. Tratamentul se repeta de trei sau de patru ori pe zi, timp de o saptamana.
• Lumanarica: aceasta planta contine principii active cu rol analgezic si antiinflamator. Practic, frunzele de lumanarica pot fi uscate si aduse sub forma de pulbere, iar apoi incorporate intr-un unguent ce poate fi utilizat in tratamentul antihemoroidal. De asemenea, daca pacientul prefera folosirea intregii plante, este recomandata introducerea a o suta de grame de planta uscata si pulverizata intr-un litru de apa si aducerea lui la fierbere. Infuzia obtinuta, in prealabil racita pana la temperatura camerei, este considerata a fi ideala pentru efectuarea unor bai de sezut pentru reducerea durerii si inflamatiei din zona canalului rectal.

  

  Lumanarica

•  Coada soricelului: este una dintre putinele plante utile in tratamentul antihemoroidal care poate sa fie utilizata atat pentru hemoroizi interni, cat si pentru hemoroizi externi. Culeasa in a doua jumatate a lunii iunie, atunci cand florile sunt inca in prima faza a dezvoltarii lor, coada soricelului poate fi uscata si pulverizata, pentru a fi ulterior incorporata intr-un unguent antihemoroidal foarte eficient. Daca planta este culeasa mai tarziu, ea poate fi folosita sub forma de infuzie, pentru bai de sezut sau cataplasme. Principiile active din coada soricelului sunt antiinflamatoare si cicatrizante.
• Coada calului: poate fi folosita doar in tratamentul hemoroizilor externi, sub forma de infuzie sau sub forma de unguent. Practic, se culege planta in prima parte a verii, se usuca si se transforma in forma farmaceutica preferata de pacient. Cu ajutorul infuziei, suferindul poate efectua bai de sezut sau isi poate aplica cataplasme, iar cu ajutorul unguentului, pacientul poate sa obtina o ameliorare de durata mai lunga a simptomelor crizei hemoroidale. Trebuie retinut faptul ca, deoarece coada calului este hemostaticul natural de referinta, este esential ca ea sa nu fie folosita intern, pentru ca poate cauza o serie intreaga de probleme, care includ formarea de cheaguri de sange sau accidentele vasculare. 
• Vita de vie: are proprietati astringente, ceea ce o face un foarte bun antibacterian extern. Ea poate fi aplicata ca atare la locul afectat sau se poate folosi sub forma de infuzie concentrata, decoct sau macerat. Este bine de stiut ca frunzele tinere de vita de vie sunt mai usor de prelucrat decat cele care exista in momentul aparitiei strugurilor.

Hemoroizii si sexul

Apariția hemoroiziilor poate cauza o întreagă serie de probleme, putând afecta foarte multe sisteme fiziologice din corpul uman, cum ar fi sistemul digestiv, sistemul cardiovascular, sistemul nervos și aparatul sexual. Știind ca boala hemoroidala este o afectiune a sistemului digestiv, cauzata de o fragilitate a peretilor vaselor de sange de la nivelul canalului rectal, este evidenta implicarea sistemului digestiv si a celui cardiovascular. Durerea intensa, constanta si, aparent, imposibil de combatut va afecta starea psihica a pacientului, conducand la iritabilitate, depresie si apatie, demonstrand astfel ca hemoroizii pot afecta si sistemul nervos.

Totusi, cum se explica legatura dintre hemoroizi și sex? Exista doua variante de raspuns: pe de o parte, boala hemoroidala afecteaza indirect viata sexuala a pacientului si, pe de alta parte, o poate afecta in mod direct si personal. Astfel, daca urmarim rationamentul prezentat mai sus, o data cu declansarea bolii hemoroidale, pacientul manifesta o serie de simptome, care pornesc de la o usoara jena la defecatie, trec prin usturimi si mancarimi in zona perianala si ajung la dureri puternice. De obicei, aceste dureri sunt constante in perioadele dintre crizele hemoroidale, pacientul descriindu-le drept ascutite doar in momentul defecatiei. Totusi, in perioada crizei hemoroidale, durerea este nu doar constanta, ci si aproape imposibil de suportat, fiind, de cele mai multe ori, insotita de sangerari abundente si de un prurit raspandit. Toate aceste simptome induc pacientului o stare psihica neplacuta, caracterizata printr-un inceput de sindrom depresiv.

Ce inseamna acest lucru pentru viata sexuala a persoanei in cauza? Este simplu: pacientului ii scade libidoul, iar dorinta de a intretine raporturi sexuale devine aproape nula datorita lipsei de incredere in reactiile propriului corp. De cele mai multe ori, daca boala hemoroidala este tratata in mod corespunzator, simptomele dispar dupa cateva saptamani si libidoul pacientului revine la forma sa initiala. Evident, acesta este procesul prin care hemoroizii afecteaza indirect viata sexuala a unui suferind.

In mod direct, inflamatia venelor anorectale poate afecta sexualitatea unei persoane care practica, in mod constant, sexul anal. Astfel, din primul moment in care pacientul doreste sa incerce acest tip de relatii sexuale si chiar daca venele anorectale nu sunt inflamate in intregime sau pacientul nu prezinta simptome certe care sa indice boala hemoroidala, va observa un lucru: in momentul aplicarii lubrefiantului necesar sexului anal, muschii canalului rectal nu vor mai fi la fel de receptivi la masajul intreprins pentru a-i relaxa suficient incat sa accepte penetrarea. Practic, daca pacientul si partenerul sau sexual stiau ca procesul de pregatire a actului sexual dureaza aproximativ cincisprezece minute, in cazul dezvoltarii hemoroizilor, procedeul poate dura si de trei ori mai mult. De asemenea, canalul rectal este foarte incordat in perioada care precede criza hemoroidala, indicand faptul ca pacientul va simti o durere ascutita in momentul in care inelul anal este penetrat, conducand la o scadere imediata a dorintei sexuale. La fel ca si in cazul afectarii indirecte a vietii sexuale a pacientului, daca hemoroizii sunt tratati imediat dupa aparitie, recuperarea se face in cateva saptamani, iar apetitul sexual revine la normal.

In general, tratamentele preferate pentru boala hemoroidala sunt cele chirurgicale, dar a adauga o rana la nivelul canalului rectal inseamna o durata de recuperare mai mare, pe care unii pacienti nu o doresc, din perspectiva intretinerii unei vieti sexuale normale. Astfel, se recomanda o serie de terapii complementare, din care putem sa mentionam aplicarea de doua sau de trei ori pe zi, timp de cateva saptamani, a unor creme si unguente care contin principii active cu rol analgezic, antiinflamator, antiseptic, antibacterian, cicatrizant si antihemoragic. Totodata, este bine de stiut ca in perioada tratamentului, activitatea sexuala trebuie intrerupta in intregime, pentru a asigura eficacitatea maxima a terapiei. Abia la o saptamana dupa ce pacientul a fost declarat liber de hemoroizi, cel putin pentru moment, este recomandata reluarea vietii sexuale.

Hemoroizii externi

Hemoroizii externi sunt o categorie aparte a bolii hemoroidale. Practic, acest tip de hemoroizi sunt cei mai putin gravi si cei mai usor de tratat, dar, din pacate, provoaca si cele mai mari probleme pacientilor care au fost diagnosticati cu ei. Astfel, pozitionarea lor, la exteriorul canalului rectal, este cea care implica si un mai bun acces la ei de catre personalul medical care ii poate drena sau elimina complet, dar si aparitia unor dureri foarte intense atunci cand pacientul se afla in pozitie sezanda sau cand acesta presteaza orice fel de activitate fizica intensa.

            De cele mai multe ori, hemoroizii externi sunt printre cele mai usor de diagnosticat probleme de sanatate. Motivul este evident: ei se prezinta ca o serie de inflamatii intens colorate, variind intre rosu purpuriu si negru, dispusi aproape circular in jurul anusului. Au o consistenta tare si o suprafata lucioasa. De asemenea, pacientul simte o durere intensa atunci cand hemoroizii sunt palpati. Practic, diagnosticul se pune de la sine. Si, totusi, exista si aici cateva exceptii. Printre cele mai notabile se afla diagnosticarea hemoroizilor externi inainte de stadiul relativ avansat al bolii, precum cel descris mai sus. In general, primul simptom si cel care convinge pacientul sa mearga la medic este durerea la defecatie. Dar hemoroizii externi exista in acel loc cu mult inainte ca pacientul sa simta durere. Astfel, un medic vigilent poate sa observe, la un control vizual al zonei in cauza, ca o portiune din zona perianala a devenit mai alba decat in mod obisnuit. Dupa o perioada de timp, partea alba se restrange si se cumuleaza de-a lungul venelor anorectale, pentru ca, ulterior, sa apara mici inflamatii de forma circulara, dar care isi pastreaza culoarea alba si care nu dor. De ce este important ca hemoroizii sa fie diagnosticati cat mai devreme? Raspunsul este simplu: cu ajutorul tratamentului adecvat, pacientul poate evita aparitia unei crize hemoroidale, fapt care nu poate sa fie decat benefic.

            Cum evolueaza o criza hemoroidala in cazul hemoroizilor externi? In mod cert, diferit de cea indusa de inflamarea hemoroizilor interni. In primul rand, pentru ca pacientul sa poata fi considerat ca aflandu-se in criza hemoroidala, hemoroidul extern trebuie sa se fi fisurat. Observati ca aici nu se vorbeste despre durerea hemoroidala, intensa de altfel, ci de sangerare. In cazul hemoroizilor interni, sangerarea este ultimul simptom aparut in criza, nu primul. Un al doilea simptom al crizei hemoroizilor externi este senzatia de mancarime. O data cu ruperea peretilor venelor anorectale externe, se elibereaza si o substanta de origine mucoida, care provoaca iritarea zonei imediat vecine, inducand senzatia de mancarime. In acest moment, pacientul trebuie sa mearga la medicul curant, pentru ca hemoroidul extern sa fie eliminat si zona perianala sa fie curatata. Daca simptomele sunt ignorate, hemoroidul se poate infecta, iar infectia este, de cele mai multe ori, foarte grava pentru ca agentul patogen patrunde direct in circulatia sangvina. Sa nu uitam ca venele anorectale conduc la vena porta, iar vena porta va permite accesul patogenului in intregul corp.

            Terapia antihemoroidala in cazul hemoroizilor externi este impartita in doua categorii: terapia chirurgicala si terapia nechirurgicala. Terapia chirurgicala implica cauterizarea venei anorectale inflamate si eliminarea ei completa. De obicei, operatia dureaza aproximativ jumatate de ora, iar pacientul nu trebuie sa fie anesteziat total, ceea ce o face indicata si pentru pacientii care sunt cardiaci si carora le este interzisa anestezia totala. Recuperarea nu tine mai mult de patru sau cinci zile, ulterior pacientul putand sa isi reia activitatea sa obisnuita. In cazul terapiei nechirurgicala, ea sustine utilizarea unei medicatii complementare, de tipul cremelor, unguentelor si lotiunilor, pentru a ameliora simptomele pacientului in perioadele dintre crizele hemoroidale. Astfel, medicul va prescrie analgezice, antibacteriene, cicatrizante si antihemoragice, aplicate de doua sau de trei ori pe zi.

Ce sunt hemoroizii?

Răspunsul la întrebarea “ce sunt hemoroizii?” este înșelător de simplu. Astfel, definiția de dicționar medical este următoarea: hemorozii sunt inflamații ale venelor anorectale. Boala hemoroidală este considerată una dintre cele mai comune boli ale secolului nostru, deoarece este un răspuns al organismului la toxicitatea mediului înconjurător, la alimentația nepotrivită și la stilul de viață sedentar. În general, o anumită boală va afecta o anumită categorie de persoane, cu o anumită localizare geografică, cu un anumit nivel de trai sau de un anumit sex și vârsta. În cazul hemoroizilor, acest lucru nu este valabil: aceste inflamatii ale venelor anorectale afecteaza toate tipurile de pacienți, de la cei aflați în pragul adolescenței, până la cei trecuți de 70 de ani, de la cei cu o stare de sănătate foarte bună până la cei pentru care hemoroizii reprezintă doar o afecțiune în plus față de toate celelalte de care suferă.

            În primul rând, trebuie menționat mecanismul după care funcționează boala hemoroidală. Astfel, la nivelul rectului se află o serie de mușchi circulari, cu o foarte mare forță de contracție. Practic, aceștia formează canalul rectal. Pentru a-și menține tonusul muscular atât de ridicat, acești muschi au nevoie de sânge oxigenat. Acest sânge vine direct din vasele majore de sânge și este distribuit la nivelul muschilor rectali de către o multitudine de vene anorectale. Principala caracteristică a acestor vene anorectale este capacitatea lor de a rezista la presiuni foarte mari, formate în momentul utilizării mușchilor rectali. Totuși, pereții venelor anorectale nu difera structural de pereții oricaror alte vase de sânge din corp, fapt ce produce baza apariției hemoroizilor. În principiu, pereții oricărui tip de vase de sânge sunt făcuți dintr-un material biologic ultradeformabil, care le permite să își modifice mărimea și forma în orice moment, între anumite limite. Din păcate, după o anumită perioadă de timp în care mușchii canalului rectal au for utilizati în exces sau au fost lezați în mod constant, presiunea exercitată la nivelul pereților venelor anorectale devine prea mare pentru a putea fi compensată de capacitatea elastică a acestora și ei se subțiază sau, în anumite cazuri grave, se fisurează.

            Pentru multe persoane, boala hemoroidală poate părea o problema minoră de sănătate, dar adevărul este cu totul altul și doar un bolnav care a trecut printr-o criza hemoroidală poate spune cu certitudine cât de intensă este suferința fizică, dar și cea psihică. Dacă vorbim de suferința fizică, pacienții descriu durerea din criza hemoroidală drept una mai intensă decât cea din litiaza biliară sau din litiaza renală, un fapt deloc ușor de ignorat. Din păcate, medicația analgezică clasică nu funcționează în cazul crizelor hemoroidale, deoarece ingerarea unor medicamente pe cale orală nu le va permite acestora să ajungă la receptorii durerii de la nivelul rectului. De obicei, singurele analgezice care ajută în vreun fel la diminuarea senzației dureroase sunt cele locale, dar aplicarea lor în plină criză hemoroidală este practic imposibilă. Astfel, pacienții sunt obligați fie să aplice crema analgezică în mod constant, fie să parcurgă întreaga criză fără ajutor medicamentos.

            Un alt aspect ce ar trebui sa fie discutat cu pacientul în momentul diagnosticării bolii hemoroidale este referitor la tipurile de hemoroizi. În general și clasificându-le doar dupa poziționare, există două mari categorii: hemoroizi interni si hemoroizi externi. Hemoroizii interni sunt dezvoltați, evident, în interiorul canalului rectal și sunt cea mai comună formă de manifestare a bolii hemoroidale, dar și cea mai gravă, din păcate. Hemorozii externi, deși mult mai dureroși într-o primă etapă a dezvoltării lor, sunt mult mai ușor de tratat și nu prezintă pericol de agravare. Practic, dacă distrugerea hemorozilor interni necesită intervenții chirurgicale sau tratamente nechirurgicale invazive, eliminarea hemoroizilor externi se face, de cele mai multe ori, doar prin intermediul unor tratamente pe baza de anumite creme cicatrizante și analgezice.
 Iată și o poză sugestivă a hemoroizilor preluată de aici: